marți, 17 octombrie 2017

Un oras la malul Dunarii

E din ce in ce mai toamna si pe FB si pe bloguri, unde gasim din abundenta apusuri tomnatice, fotografii cu parcuri in culori rosiatice si inca multe si colorate peisaje, evident, in culorile acestui anotimp foarte ofertant de altfel sub acest aspect. Evident, nici eu nu am facut exceptie de la aceasta "regula" dar, in dimineata asta m-am gandit sa vin aici cu o amintire din vacanta de vara (anotimp pe care n-as putea spune ca il iubesc) 😚
Orasul pe care il vedeti in imagine se afla la Dunare si nu, nu este Tulcea si nici Sulina, nu este Orsova si nici Giurgiu, este Drobeta-Turnu-Sevrin :)
M-am atasat de acest oras cuminte, colorat si relaxat, cu aerul lui bonom de targ de altadata, si am vrut sa va fac cunostinta cu el 😉
Va prezint Drobeta-Turnu-Severin, intr-o zi de vara fierbinte, privit de la inaltimea Turnului de Apa😊

marți, 10 octombrie 2017

Hygge

Am auzit anul trecut pentru prima data si recent am intalnit din nou termenul „hygge” (care se pronunță „hoo-ga”).
De data asta am incercat sa ma informez si iata ce am aflat: hygge este un concept danez care a "prins" mai in toata lumea pentru ca el inseamna intr-un sens foarte larg, confort fizic dar si mental.Danezii au scris chiar si cărți si nu putine, despre cum să transformi acest sentiment într-un stil de viață, accentul punandu-se pe starea de bine, de confort fizic si psihic acestea insumand un mediu placut si relaxare, mancare si bauturi bune, companie placuta, desfășurarea activităților preferate în timpul liber, acestea putand insemna orice, de la tricotat sau cititul unei carti la lenevit pur si simplu.Un anotimp foarte „hygge” este considerat de catre danezi a fi iarna. Un foc in semnineu, pijamale calduroase si papuci pufosi, ciocolata calda si betisoare parfumate, iata decorul care ilusteaza perfect acest concept.
Evident ca acest tablou ma incanta si pe cine n-ar incanta?!
Sigur, cred ca fiecare dintre noi a incercat macar partial sa creeze acest tip de atmosfera acasa si, chiar daca nu stiam ca aceasta poarta un nume, ne-am bucurat de rezultatele ei, un motiv in plus sa mai incercam pentru ca iata, vremea de afara ne va tine mai mult in casa si daca tot vom sta mai mult acolo, de ce sa nu luam de la danezi idei si sa le adaptam la ce ne place noua? Poate

preferam vinul fiert ciocolatei calde, buna alegere mi se pare si, chiar fara semineu ne putem crea propriul „hygge”, asa ca...fie vremea cat de rea,„hygge”- al nostru putem avea

Ce ziceti, cum vi se pare ideea? :)

marți, 26 septembrie 2017

"Ma cheama Alber..."

Apropierea iernii imi aminteste invariabil de o carte draga mie, aceasta carte m-a facut sa visez sa intalnesc marea iarna... si pana la urma, am intalnit-o
"Maria si marea" lui Radu Tudoran este o poveste care incepe vara, o poveste de dragoste fierbinte ca nisipul, banala dar reala comparatie...
Si in dragoste ca si in natura exista patru anotimpuri, si in dragoste ca si in natura iarna, cu tot albul ei stralucitor, amprenteaza cenusiul si senzatia de rece, asta simtea si Maria privind iarna marea...

"Ma cheama Alber, sa nu te mire ca e fara t la urma,spuse tinarul.Au gresit la primarie si asa a ramas - Alber!
Am vrut sa aud cum suna.Alber,fara t.E cam caraghios.
Pe mine ma cheama Maria...
Si ce faci in viata?
Era marinar! Mai bine n-ar fi spus!"
............................................................
Il gasi asezat pe Calul de Salcie.Era ud,dar pe fata nu i se citea nici o suferinta;ploaia il inviora,ca pe plante.
Maria il privi cu ura;sa fi fost incovoiat ,sa nu fi avut genele atit de dese si grele,impodobite cu picaturi de apa ca niste strasuri,sa-l fi simtit trist sau nelinistit,s-ar fi apropiat de el dintr-o data.
-Ce faci aici?intreba,rece.
-Te astept,raspunse Alber.
-De cind astepti?
-De cind n-ai venit.
Era nebun ? Sau ii placea sa se joace cu vorbele?
Dar poate spunea adevarul,si atunci avea datoria sa-l iubeasca,macar provizoriu."

Mi-am dorit ca macar pentru un anotimp sa fiu o Marie langa Alber fara "t", doar ca Alber-ii mei l-au avut mereu pe "t" la sfarsit, si astfel, Albert e doar un nume, vara - un anotimp iar marea...marea este mereu acolo...mai ales iarna
  

vineri, 15 septembrie 2017

Amintiri cu gust de...branza :))

Afisele vintage, slabiciunea mea declarata, deja stiti asta
De ce m-am oprit azi la afisele cu celebra marca de branza toipita, La vache qui rit? Cum de ce? Amintirile, ma chinuiesc, vorba cantecului
Aseara, la cumparaturi fiind, tot cautand printre multe si diferite marci de branza si cascaval pe cea mai cea, alegand pana la urma cateva franzuzesti dar si de-ale noastre, cel putin la fel de bune, mi-am amintit de prima mea intalnire cu La vache qui rit.
A fost pe vremea cand branza topita de la noi era ceva caucicat deloc tartinabil, doar muscabil, ca altfel nu pot sa spun
 Intamplarea a facut ca in acele timpuri "imemoriale" sa primesc de la cineva, pe langa niste ciocoloata Nestle-de vis ciocolata, si doua cutii cu branza La vache qui rit.
Impactul a fost nimicitor.
Pentru branza
Am mancat o cutie minus doua triunghiulete (ca n-am mai putut), in cateva minute, neintelegand cum e posibil ca un triunghiulet de branza sa poata fi atat de cremos, dulce, cu gust bun de lapte, cum ti se poate topi pur si simplu in gura...
Cutiile aratau cam ca cele din cel de-al doilea afis si au ramas de nesters in amintirea mea
Voi?
Aveti amintiri cu gust? Nu neaparat de branza

marți, 12 septembrie 2017

Si nu, chiar nu-mi plac citatele motivationale🙂

Mi se par periculoase tocmai pentru senzatia de "exact asa gandesc si eu dar uite ca nu-mi dau seama"
Dar n-am sa neg niciodata efectul benefic al gandirii pozitive, lucru mai greu de obtinut decat ar parea
Am ales acest citat ( am mari indoieli ca i-ar apartine lui Buddha) pentru ca NU sunt de acord cu cuvantul "fericire" dar si pentru ca rezonez cu restul.
Fericirea e ceva greu de atins, greu de pastrat si, in viziunea mea, supraestimat.
Starea de bine e altceva.
E o senzatie care nu te copleseste, e o senzatie cuminte si care iti da incredere ca poate fi de durata.
In ceea ce ma priveste, as inlocui "fericirea" cu "starea de bine"
 

miercuri, 6 septembrie 2017

Orasul diminetilor de acasa...

Am preferat mereu rasaritul, apusurilor, asta pentru ca sunt lenesa si nu foarte des ma trezesc dimineata devreme, cu toate ca in ultimul timp imi reuseste mai des
Unul dintre motivele pentru care imi iubesc cartierul este datorat si acestei privelisti pe care o vad in fiecare dimineata privind pe fereastra.
Vad un oras colorat frumos, vad mult verde, vad doar ce e limpede si curat in orasul nostru
Priviti-l si voi!

marți, 5 septembrie 2017

Snitelul si a lui poveste :)

Va plac snitelele? 
Cred ca sunt putini aceia care vor spune nu
Dar putini sunt si aceia care stiu ca snitelul are si el o poveste...
Da, da, snitelul acela fraged facut dintr-o felie de carne de porc pui sau vitel, batuta cu un ciocan de lemn si trecuta cu grija prin faina, ou si pesmet si prajita in unt si putin ulei, mmm...delios rezultat, carne frageda in crusta crocanta
Snitelul vienez, ca despre el este vorba (preparat corect din carne de vitel) nu este de fapt vienez, este...milanez
Legenda spune ca feldmaresalul Josef Radetzky a adus "snitelul" din Lombardia la Viena in 1857.El ii povestea Imparatului Franz Josef despre preparatul numit "Costoletta": "bucataria din Milano are un preparat cu adevarat deosebit: carne de vita, invartita in oua, pesmet si prajita in unt".

Odata ajuns la Viena, el a inmanat personal reteta imparatului.
Sigur ca si aceasta legenda isi are contestatarii ei dar asta nu ne impiedica sa ne bucuram atunci cand consumam fragedul snitel vienez servit traditional cu garnitura de cartofi fierti si o felie de lamaie
Pofta buna!


sursa: aici

joi, 31 august 2017

Marin Sorescu - Perechea

Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.
Şi-au rămas, un lup şi-o oaie,
De povestea lumii-n ploaie.
- Ce-ai văzut? Cum l-ai luat,
Oaie dragă?
- M-a mâncat.
- Lupule, cum de-ai putut
Să iei oaia?
- Mi-a plăcut.
Oaia ce-a mâncat-o lupul
A format cu el un cuplu.


joi, 24 august 2017

Cerul...

Dincolo de pamant si infinit,
Cautam sa aflu cerul unde vine
Si-un glas solemn atunci s-a auzit,
Si cerul si infernul sunt in tine....


Omar Khayyam

marți, 22 august 2017

El...

Stiti deja despre slabiciunea mea pentru parfumuri dar si pentru afise, reclame, pentru acele afise sau reclame care spun o poveste prin ele insele, dincolo de slogan...
Afisul care mi-a atras atentia si care face reclama parfumurilor Annayake, Tomo, in cazul de fata, recunosc, m-a scurtcircuitat putin, datorita lui
Dincolo de perfectiunea unui trup care reliefeaza fiecare muschi, m-a atras la acest afis atitudinea care are ceva dintr-o statuie greaca si acea incordare dur
eroasa pe care n-as fi asociat-o niciodata unui parfum
Despre parfumuile Annayake nu stiu prea multe, e un brand nou si asta nu ma atrage, chiar daca conceptul lor merge pe "frumusetea totala".
Asa ca raman in admiratia mea pentru el - cine o fi, nu stiu, si pentru afisul black&white image...tulburator
Voua cum vi se pare?

joi, 17 august 2017

Ziua internationala a obiectelor vechi

Am auzit la radio ca azi ar fi ziua internationala a obiectelor vechi si ma gandeam ca e atat de usor sa transformi un obiect vechi intr-o vechitura...
Poate nu toti avem talentul de a le remodela "destinul" dar daca ne sunt dragi acele obiecte cred ca le putem ingriji si, mai ales, cred ca am putea sa nu le parasim.
N-am obiecte personale vechi, am cateva obiecte vintage pe care le-am achizitionat sau pe care le-am primit (poate le voi fotografia odata) si pe care le iubesc, n-am o valiza veche si nici pisoi nu mai am, dar daca as avea, uite asa ar arata ceva vechi dar nou si vesel si viu
 

luni, 14 august 2017

Coffee in town, buna dimineata!🙂

Cam asa arata orasul, mai mult gol decat plin, azi un pic mai racoros dar cafeaua cu al ei parfum nu se dezminte, face diminetile minunate! :)


Sursa: aici.

vineri, 11 august 2017

"Steaua fara nume"

"Într-un târg de provincie ca al nostru, gara este... marea.
Este portul, necunoscutul, depărtarea....."

replica din piesa de teatru Steaua fara nume, scenariu de Mihail Sebastian


Artist: Brent Heighton

joi, 10 august 2017

Amintiri din copilarie :)

Am gasit un scurt dar interesant articol despre fostul Teatru de Opereta, teatru care se afla in acea zona a orasului care a fost transformata trist, din punctul meu de vedere.
Daca sunteti curiosi il puteti citi aici.

Dar si eu am amintirile mele despre acest loc
Imi amintesc de vizionarea primului meu spectacol de opereta care a a avut loc in vechea dar fermecatoarea, acum disparuta, cladire a Teatrului de Opereta care se afla atunci pe Splaiul Dambovitei.
Opereta se numea "Secretul lui Marco Polo".
Bunicul meu a fost cel care m-a dus la spectacol, cum altfel decat la matineu
Sala era micuta, tapisata in catifea rosu-grena.
Imi intorceam privirea in toate directiile incercand sa vad cat mai multe, de la sala, loje si balcon, la candelabrul imens-mi se parea mie, stralucitor, prins de tavanul salii cu motive dantelate si el.
Toata lumea vorbea in soapta, instrumentele se acordau, privirele tuturor erau indreptate spre scena unde cortina, la fel de rosu-grena, in plus decorata cu ciucuri aurii s-a ridicat, in aplauzele tuturor.
Am avut niste emotii teribile.
Totul pe scena era colorat, actorii vorbeau cantand, aveam senzatia ca vad o poveste pe viu
Bunicul meu imi spusese povestea lui Marco Polo, mai tarziu am citit-o dar am pastrat cu dragoaste amintirea acelei zile de toamna in care am trecut cu emotie, prima data in viata, pragul unei povesti, pragul unui loc de poveste care iata, nu mai exista...
Dar ziua aceea de toamna s-a incheiat frumos, bunicul meu m-a dus dupa spectacol la Cofetaria Operetei unde am mancat un cataif, am baut limonada si am continuat sa ma minunez de povestea lui Marco Polo
Cofetaria exista si azi...